NATO în Bucureşti cu o Germanie retrogadă şi veleitară

Precum în cazul României unde Germania s-a opus cu vehemenţă şi pizmă pătimaşă, apelând la cele mai creative metode, pentru a bloca aderarea ţării noastre la NATO, refegiştii încearcă acum să blocheze extinderea alianţei NATO către est. Geopolitica revanşardă de la Berlin şi rusofilia crescândă nu e -slavă cerului- nici de data asta determinantă în politica NATO faţă de Ucraina şi Georgia.

Iată ce declara la întâlnirea NATO la Bucureşti Dl. Bruce Jackson, un important strateg din Washington, care e printre altele şi consilierul pentru politică externă al senatorului John McCain, aflat, după cum se ştie, în cursa prezidenţială.

B.Jackson: "Daca ne ghidam dupa sfatul Germaniei, cum sa tratam Rusia, am fi inca in Evul Mediu. Este o dezbatere intre aliati. Daca luam sfatul Germaniei in privinta statelor baltice , (acesta) a fost gresit, sfatul pentru Romania a fost gresit. De fiecare data cand am luat o decizie pozitiva in privinta extinderii nu am regretat-o. /.../ Nu stiu care este motivatia Germaniei pentru ca nu au dezvaluit-o. Presedintele Statelor Unite si alti lideri vor sa stie: Care este adevarata lor motivatie? Ar trebui sa o faca publica."

In cazul României suntem bine informaţi, ştim o listă întreagă de argumente teutone şi câteva despre ţesătura stratgică germană care activează în zonă. În chestiunea Ucrainei este probabil de vină din ce în ce mai vizibila axă Berlin-Moscova, dar totuşi, numai cu istoria şi cu logica nu ne putem explica poziţiile şi încrâncenarea acestora. Vă vom ţine la curent cu această tematică care arată că Germania are ambiţii recidiviste de talia geopoliticii haushofferiene dar e (încă) ţinută în frâu de grand-designul politic a ceea ce e numit şi new-american-century.

Iniţial, la finele ultimului război mondial, americanii au planificat pacificarea Germaniei prin transformarea ei într-o regiune preponderent agrară (Planul Morgenthau) însă strategii aliaţi occidentali, care tocmai demarau o largă cooperare cu elitele naţional-socialiste (von Braun, Gehlen şi prea mulţi aţii de teapa celor din operaţia Overcast/Paperclip) au decis că civilizaţia germană le poate fi utilă în fortificarea Cortinei de Fie, în spatele căreia tocmai demara atrocele spectacol al Războiului Rece. Aliaţii, în special americanii, îşi doreau deodată o Germanie industrializată, democratică, ancorată ferm în sistemul economic şi politic american, aşa că au "investit" prin Planul Marshall, până târziu la finele anilor 70, mii de miliarde de dolari în proiectul statului RFG-ist, în speranţa că vor ţine astfel Berlinul la distanţă faţă de regiunea de influenţă socială, politică şi economică a Moscovei. Enorma invenstiţie de reconstrucţie a fost făcută sub o şi mai costisitoare umbrelă de apărare aliată, de care germanii au profitat tranchili. Enorma investiţie a fost făcută ca o speranţă, deoarece până azi, nu există un tratat de pace cu Berlinul, act care să pună legal un fine clar celui de-al II-lea război mondial, act care -printre multe alte probleme spinoase de drept internaţional- ar fi garantat în vreun fel cheltuirea banilor contribuabilului american.
O democraţie universală cu particularităţi naţionale? Concepţiile originale germane despre drept, dreptate, lege, legalitate pare că nu au dat americanilor niciodată nelinişti, în ciuda unor evidenţe evocatoare în acst sens: toate guvernele postbelice germane -indiferent de coloratura lor politică declarată- au avut un numitor comun ocult, precum acela al neacceptării oficiale a verdictelor căzute asupra criminalilor germani de război, decizii date de tribunalul militar de la Nuerenberg!
Banii s-au dus, au fost înghiţiţi de nemţii care au crescut mai mult decât au fost vreodată şi s-au fortificat sub ploaia călduţă şi fertilă a americanilor, cu rezultatul că au azi pretenţii politice şi militare crescânde, trădate şi de neînţelegerile de genul celor în cazul extinderi NATO către est, diferenţe adânci, exprimate pe şleau, care depăşesc cadrul unor simple dizidenţe.

Unde e azi Germania? Socoteala americană a reuşit în parte: la standard occidental, Germania e o democraţie foarte credibilă, în ciuda lipsei unei Constituţii formale care să o garanteze; e o putere economică, în ciuda taxelor ridicate ori crizei actuale provocate de efortul financiar al extinderii către Est şi de lipsa ajutoarelor americane din era "Războiului Rece". Un element al strategiei aliate pare insă să fi dat foarte, foarte greş: ţinerea Berlinului departe de mrejele şi influenţa Moscovei. Acum când sistemul economic şi social al ruşilor a devenit frecventabil şi enorm de promiţător spiritului mercantil, unii nemţi au decis că au mai multe opţiuni, acum când unora li se pare că a venit timpul clarificării rangului lor... geostrategic în Europa, în lume, la ONU, în economie.*
Miza e importantă şi nu întotdeauna perfect vizibilă observatorului ocazional sau superficial. E oare Tratatul de Pace o parte a mizei nemţeşti, o parte a motivaţiei despre care se întreabă retoric Jackson în citatul de mai sus!? Greu de zis, dar întrunirea NATO de la Bucureşti ne arată -dacă mai era nevoie- că trebuie să fim foarte atenţi cu ambiţiile crescânde ale elitelor germane care conduc Berlinul -fie aceştia masoni sau ba-, inclusiv noi românii care-i avem ca ... hai să le zicem... aliaţi şi ca minoritate naţională conlocuitoare. Ca români trebuie să fim extrem de circumspecţi, penultimul episod de apropiere între Berlin şi Moscova ne-a costat integritatea naţională prin raptul Basarabiei (Pactul Ribbentrop-Molotov)! Furt inacceptabil, de neuitat, de neiertat, de necompensat!
Dacă de multe ori diplomaţii de la Bucureşti au fost extrem de inteligenţi şi curajoşi în mânuirea cu succes a diplomaţiei şi destinelor naţionale, inclusiv în relaţiile noastre cu nemţii (a se vedea momente de glorie din istoria "Blocului de Est" precum "ofensiva" singulară a recunoaşterii oficiale şi reluarea relaţiilor diplomatice cu Guvernul refegist din Bonn în 1967), rămâne de văzut dacă românii vor avea şi celelalte resurse necesare de rezistenţă împotriva consecinţelor iscate de din ce în ce mai vizibila axă Berlin-Moscova. Asta în cazul în care mica istorioară de amor ruso-germană are vreo şansă în perspectiva unei lumi mondializate, care ne pândeşte pe toţi după colţ.

 


Americanul Bruce Jackson, la întâlnirea NATO de la Bucureşti face declaraţii tranşante despre problematica ambiţiilor politice şi militare germane.