Popa Ţeavă 2 (Ianuarie 2006)

Spectacol trist: Un sobor pentru omor


Pe 14 ianuarie s-a mai binecuvântat un batalion de carne româneasca de tun pentru Irak.
Câteva întrebari dincolo de propaganda si manipularea din mediile României:
Ce fac soldatii români in Irak si Afganistan? Acestia ucig pe irakieni si pe afgani la ei acasa. Ce îi motiveza pe militarii români sa mearga la ucis în Irak si Afganistan? O solda grasa si perspectiva unei posibile ridicari în grad. Avem aici deci toate aspectele tipice ale unui asasin: mobilul si crima sa. Singura diferenta între un asasin si un mercenar republican este aceea ca militarul se poate ascunde sub protectia ordinului, primit prin ierarhia republicana direct de la guvern, pe când pungasul asasin, care actioneaza pe cont propriu, trebuie ca ulterior faptei sa-si negocieze situatia, pentru a nu fi condamnat prea dur în virtutea legilor în vigoare. Dar ambele cazuri sunt perfect identice. Un militar care pleaca aiurea în lume si asasineaza oameni pe care nu-i cunoaste si care nu i-au facut -nici lui nici familiei sale- nici un rau, este la fel de vinovat ca un fur care ucide noaptea peste drum pe un biet oarecare, pentru bani. Este evident ca asasinatul sub protectia statului este mai comod, atât din punct de vedere fizic, pecuniar cât si mental, dar asta nu schimba gravitatea faptului, deoarece asasinul încalca poruncile din Biblie si ramâne un criminal. Verdictul se intampla în numele legilor noastre Dumnezeiesti, care sunt peste cele temporare, lumesti, legi care pot fi consultate în Biblie de catre oricine doreste.

Preotii nostri ortodocsi ori par sa nu înteleaga prea bine ce fac militarii români in Irak si Afganistan, ori au dificultati în a interpreta si corela precis textele biblice pe care se cred a le reprezenta. Asa se face ca apar acolo unde nu le este nicicum locul, ca pe pe 14 ianuarie a.c. când un sobor de fete bisericesti, in compania si sub zambetul languros al ministrului apararii Atanasiu, a mai "binecuvantat" înca un batalion de mercenari destinat frontului irakian. Preotii... "prezenti la datorie", au stropit catanele cu aghiazma, inclusiv armamentul lor usor din dotare, care le atârna festiv acestora de gât. Oroare! Sacrilegiu!

Situatia este deosebit de serioasa, deoarece aici nu este vorba de scaparile omenesti ale unor popi dusi cu pluta. Aici e vorba de încalcarea unui principiu clar al crestinismului, încalcarea poruncilor crestinesti de neagresiune si nonviolenta. Discursul cleric tinut cu aceasta ocazie, trada si el, prin terminologia folosita, o mare lipsa de discernamânt, fiind deasemenea o farsa groteasca. Un preot, mai ridicat în grad, pufos în obrajori, spunea soldatilor ceva despre "activitatile din teatrul de operatie "... Câta pudoare, câta corectitudine politica, câta fatarnicie sub o singura sutana! Sa nu fi stiut acest popa cu cine are de-a face si cine regizeaza spectacolul de prost gust în care acesta juca? Evenimentul din ianuarie ne-a aratat înca odata cât de nefericita este acesta congruenta între BOR si republica, acesta capitulare si subordonare servila fata de stat.

Mic îndreptar: Statul modern este spoliat de dimensiunea sa crestina, fiind secular si prin definitie un element de control si exploatare. Logica statului nostru contemporan este puterea, violenta, siretlicul, materialismul si minciuna. Statul este deci tarâmul de predilectie al politicienilor, militarilor, finantistilor si al tuturor acelora cu activitati oculte. Oricine se asociaza activitatilor unui stat, trebuie sa cunoasca contextul acestuia, iar în cazul în care acea persoana sau organizatie nu se distanteaza explicit de unul sau mai multe aspecte, poate fi considerata, pe bun drept, ca fiind parte integranta a sistemului si a unei întregi istorii. Multi popi zelosi din inventarul republican ar trebui sa învete aceasta lectioara.

Rana BOR e veche dar înca deschisa. Meteahna istorica a ortodoxiei românesti, alta decât coruptia interna, este subordonarea fata de interesele cezarului, ba chiar mai rau, ale guvernului de la putere. Preotii prezenti, evident lipsiti de carte si bun simt, se lasa iar instrumentalizati de catre guvernul republican, si binecuvânteaza militarii împreuna cu armele lor, fara a respecta trasatura fundamentala a Crestinismului: pacifismul si adevarul. Singura speranta mai ramân cei câtiva preoti ortodocsi onesti, îngropati undeva în molohul institutional al BOR. Îi asteptam sa cuvânteze si sa faca asa cum se cuvine cu adevarat, crestineste.

 


Sutana Satanei: Un popa teava (7,62mm) tine un discurs religioos-belicos despre "teatrul de operatii" în fata trupelor republicane, pregatite a lua drumul fronturilor irakiene.


Aghiazma stropita, înghiata imediat pe tevile AKM-urilor, în gerul iernii din România


Mercenarii republicii îsi fac în final cruce, asta probabil pentru a tinti mai sigur în oamenii din "teatrul de operatii" sau poate pentru o remunerare mai grasa pentru oamenii pe care îi lasa acasa.